Titlul ar putea fi considerat puțin forțat, dar, deși născută în Bronx, Sophia Kosov este fiica unei croitorese din Bacău, emigrată în Imperiul Rus și, de aici, în Statele Unite. Tatăl său adoptiv a fost un cunoscut medic stomatolog din Iași. Deși a declarat, mereu, că Hollywoodul a dezumanizat-o, a turnat pelicule alături de mari actori, lucrând cu Alfred Hitchcock. A primit nominalizarea pentru ”Summer Wishes, Winter Dreams”, pelicula din 1973. Apoi, la 76 de ani, a făcut rost de un ”Glob de Aur”. Voce senzațională, ochi senzuali, a jucat pe ”Broadway” mai bine de cinci decenii. Ultima reprezentație în fața camerelor de luat vederi a venit în 1996, în ”Mars Attacks!”, alături de Jack Nicholson, Pierce Brosnan, Danny DeVito, Tom Jones, Natalie Portman ori Sarah Jessica Parker
Deși mama sa era din Bacău iar tatăl din Belarus, Sylvia Sidney a fost amintită, de fiecare dată, ca ”actrița cu rădăcini rusești”
Victor Avigdor Kosov, tatăl, se născuse pe la 1886, în Lunna, Grodno, Belarusul de azi. Făcea comerț cu haine. Prima căsnicie, cu Rae Rivka, nu mersese.
Rebecca, mama, văzuse lumina zilei la Bacău, fiică a lui Abram și a lui Hannas Saperstein, cetățeni evrei. Prinsese, de la 12 ani, meșteșugul croitoriei. Era vremea în care mulți visau să ajungă de cealaltă parte a Atlanticului, în Statele Unite. Din Moldova era greu să faci o asemenea călătorie, așa că ai ei plecaseră spre Imperiul Rus. Tânăra domniță se găsise cu Victor, se luaseră. Plecaseră spre Lumea cea Nouă din Anglia, din Southampon, la bordul navei ”Berengaria”. Cap-compas, New York. Au tras în Bronx. Din iubirea celor doi, pe 8 august 1910 apăruse Sophia Kosow, pentru că la sosirea în țara tuturor promisiunilor, Victor scosese ”v”-ul din numele de familie și-l înlocuise cu un ”w” mult mai american. Imediat după nașterea sa, părinții începură a se certa. Scandalurile aveau să dureze până în 1915, când se producea divorțul. Rebecca se recăsătorea aproape imediat cu un medic stomatolog cu ceva reputație prin zonă, Sigmund Sidney. Omul era născut la... Iași, pe 14 martie 1888 și venise de ceva vreme pe Pământul Făgăduinței. Tip extrem de interesant, o adoptase, imediat, pe cea mică. Mama devenise Beatrice Sidney, prințesa, Sylvia Sidney.
Cea mică nu era prea comunicativă și asta din cauza deselor schimbări din... familie, așa cum avea să recunoscă ceva mai târziu. Tatăl, om cu carte, a insistat ca ea să iasă din bârlog, să socializeze. Pe la 15 ani, fata a ales să se facă actriță, iar părinții au încurajat-o. S-a înscris la Școala de Teatru ”Guild” și a uitat de timiditate. A început să primească roluri tot mai multe, critica era de partea ei și, conform propriilor declarații, avea să debuteze pe celuloid într-un film mut din 1926, ”The Sorrows of Satan”, a lui D.W.Griffith, cel care, dimpreună cu Charlie Chaplin, Dougas Fairbanks ori Mary Pickford fondaseră ”United Artists”. Primul film, din păcate pierdut, reținut de specialiștii americani în care Sylvia Sidney a avut un rol este ”Broadway Nights”, din 1927, de asemnea, mut. Tot atunci pleacă la drum și povestea sa pe ”Broadway”, ce urmează să se întindă pe cinci decenii.
Marea criză economică din Statele Unite lovește și industria filmului, dar eroina noastră se descurcă. Primește roluri mai mici, ca prietenă sau ca sora unor gangsteri, dar dă replici unor uriași precum Gary Cooper, Spencer Tracy, Henry Fonda ori Cary Grant. Este remarcată în 1932, în ”The Miracle Man”, unde, inițial, trebuia să joace alături de Tyrone Power Sr., bunicul faimoasei cântărețe Romina Power, decedat după numai câteva tururi de manivelă, și înlocuit cu Hobart Bosworth. Începe să se spună despre ea că e dificilă la filmări, că e capricioasă, că se lucrează greu când prinde o zi mai proastă.
Dar pe marele Alfred Hitchcock nu-l interesează acest lucru. O cheamă pentru ”Sabotage”, filmări în Anglia. Îi dă 10.000 de dolari pe săptămâna de muncă, o sumă imensă pentru acea vreme. Și cum filmările durează două luni... Semnează cu ”Paramount”, acolo unde se găsesc nume grele, precum Miriam Hopkins, Claudette Colbert ori Marlene Dietrich. Oamenii din industria tv spun că ar fi putut ajunge mult mai sus dacă – deși pare incredibil – nu ura atât de mult tot ceea ce însemna Hollywood!
”Au fost vremuri, la Hoolywood, când mă plăteau doar dacă plângeam și, din păcate, pentru că aveam nevoie de bani, am acceptat tragedii ieftine în câteva producții de duzină. Nimeni nu m-a gonit de acolo, am plecat singură, dezamăgită de propria persoană. Nu știam cine sunt, ca om ori ca actor”
Sylvia Sidney
Se căsătorește, pentru prima dată. Alesul e Bennett Cerf, mărunțel om de afaceri. Nunta-i pe 1 octombrie 1935, pe 9 aprilie 1936 vine divorțul! Se ia, a doua oară, cu Luther Adler, în 1938. Cei doi vor avea un fiu, pe Jacob ”Jody”, cel care, din păcate, va deceda în 1987, în timpul vieții mamei sale, de ”Boala lui Lou Gehrig”, faimosul jucător de baseball, scleroză laterală amiotrofică... Când este pe val, scrie cărți despre ”Cum se coase”, dar crește și câini-mopși. Pe 4 martie 1947, se căsătorește, a treia oară, cu producătorul radio Carlton Alsop, dar se vede bine că instituția căsătoriei nu era pentru ea: divorțează patru ani mai târziu...
La bătaie cu Tatum O’Neal
În 1952, e Fantine, din ”Mizerabilii”. Per total, filmul nu are succesul scontat, dar jocul ei este bine-primit de către critica de specialitate. Televiziunea creștea văzând cu ochii, așa că apare în show-uri precum ”Route 66”, ”The Defenders” sau ”My Three Sons”.
1973 e cel mai important an al carierei sale. Are 63 de primăveri când primește nominalizarea la Premiul Oscar pentru rolul secundar din ”Summer Wishes, Winter Dreams”. Acest lucru se petrece și cu deținătoarea rolului principal, Joanne Woodward, soția lui Paul Newman. Este singura prezență a unei actrițe cu origini românești într-un astfel de top (n.a. – putem ”forța” puțin cu Natalie Portman, cu străbunici și bunică de pe meleagurile noastre ori cu Winona Ryder, de asemenea cu legături... mioritice sau chiar cu faimoasa Lauren Bacall). Concurează cu Linda Blair, Candy Clark, Madeline Kahn, dar toate sunt învinse de Tatum O’Neil, în ”Paper Moon”, fiica lui Ryan O’Neil, celebru pentru ”Love Story”, și viitoarea soție a marelui jucător de tenis John McEnroe. Apare și în nominalizările ”BAFTA” ori ”Globul de Aur”, dar nu câștigă.
Sylvia (stânga), în rolul din 1973, cel care i-a adus nominalizarea la Premiul Oscar
Nu e dezamăgită, continuă să joace. E cunoscută pentru vocea sa interesantă, ”formată” în urma consumului de tutun. Face un rol bun în ”I Never Promised You a Rose Garden”. La 76 de ani, primește recunoașterea: cucerește, în 1986, ”Globul de Aur”, pentru rolul secundar într-o serie de televiziune, ”An Early Frost”, unde joacă bunica unui pacient bolnav de SIDA.
Se stinge pe 1 iulie 1999. Cancer esofagian. 89 de ani. Marile ziare își amintesc de întreaga sa carieră și de ceea ce a însemnat pentru industria filmului, dar toate pomenesc despre ”actrița cu rădăcini rusești”...