Ilarion Ciobanu. Cel mai complex actor român odihnește în Marea Neagră

Ilarion Ciobanu. Cel mai complex actor român odihnește în Marea Neagră

Orfan, hamal, arestat, țăran cu sapa, săpător, miner, tâmplar, marinar, pescar, brigadier, șofer de basculantă, ziarist, rugbist, cascador, actor. Un artist legendar, cu peste 65 de filme!

Secvența 1. În care personajul principal al povestirii dă binețe iubitului cetitoriu

De născut, se născuse la Ciucur, în Tighina cea frumoasă. Unii știau orașul de Bender. Numele-i turcesc, însemnează ”port”. 1931, final de octombrie, România Mare, ”Dodoloață”. Ăl bătrân, Vlase, n-avea o meserie anume, nu era băgat, zilnic, cu simbrie, undeva, așa că mergea peste tot unde putea să adune bani pentru hrana numeroasei familii: el, soția și trei copilași. Azi era la Brăila, peste o lună-l găseai la Baia Mare, de aici la Tighina. Ăstuia mic i-au zis Ilarion. Ilarion Ciobanu. ”Ilarie”.

Ilarion Ciobanu, ”Ilarie”, ”Claris”, ”Gloabă”, un personaj imens

Secvența 2. În care se merge la un comisariat de poliție, la ”chestură”

Vlase se stinse în 1939. Olga, soața, dimpreună cu cele trei inimi, se mutară la Constanța, unde femeia se băgase bucătăreasă la un spital de la malul Mării Negre. Prin ’43, ”Ilarie” a adunat 12 primăveri. Viața-i grea în port, acolo unde-i hamal. Cu câțiva prieteni merge după porumbei, prin magaziile Oborului vechiului Tomis. Sar dintr-una într-alta prin gurile de aerisire. Ajung la o magazie, de unde să știe că-i plină de torpile germane? Afară-i război, al Doilea Mondial, iar ei caută hulubi, nu? Cine-i crede? Cerberul respiră-n fluier, vine Poliția și băiețanii ajung la chestură. O noapte află despre ”ospitalitatea” celor de aici. Apoi sunt eliberați, a doua zi, dis de dimineață.

Ăsta a fost primul act.

Al doilea, vine prin 46. ”Șobolanii” – așa le zicea ăstora de umblă prin port, au furat un porc din curtea unui vameș. Peste ani, ”Ilarie” nu-și mai aducea aminte dacă-l ”împrumutaseră” ca să-l rumenească ori să-l vândă, cert e că omul nu-l mai avea în bătătură. Vremurile erau tulburi, foamete, secetă, după marea urgie nu mai găseai nimic pe nicăieri. Iar s-au împrietenit cu cei de la poliție. Dar porcul a rămas la ei...

”A avut o copilărie amară, cea a orfanului de tată, a copilului care s-a dus la școală cu pantofii mari și scâlciați ai mamei, a hamalului de port când junii din high-life-ul epocii dansau conga și a boogie-woogie, a brigadierului voluntar pe șantierele romantice de la Bumbești-Livezeni, a șoferului de camion a șantierului de dureroasă amintire a primului Canal, a rugbistului de performanță, poposit sau naufragiat la Institutul de Teatru, de unde a fost exmatriculat ca să poată ajunge cel mai complex actor de film contemporan” – ”Un far la pensie”, Titus Popovici, 1980

                                                     

Secvența 3. Unde aflăm că marele actor a fost un uriaș jucător de rugby

La Constanța se juca rugby, pe atunci. Colo, pe nisip. Fie pe ”Modern”, fie pe ”Trei Papuci”. Se lăsa cu înot, cu sărituri de pe diguri. Dar lumea se strângea, ca la urs, să vadă uverturile ori pilierii. Uite-i pe Gică Budi, pe ”Ilarie”, pe Năică Șifărescu, pe Sile Giuglea, pe Țuțu Apostol, pe Puiu Ion, pe Țony, pe Gh. Alexandru! E 1952 și rectorul Institutului Politehnic din Galați stabilește ca jucătorii să facă practica la Șantierul Naval Constanța. ”Ilarie” e botezat ”Claris”. Nu va rămâne la Știința decât un an. Pentru că e prea bun, ajunge la București! Se transferă la Dinamo București, unde se consacră. Joacă-n linia a II-a. E un înaintaș de temut, dur, dar corect. Se trece greu de el. Vine la Progresul București, unde va evolua trei ani.

 

”Niciun actor nu m-a inspirat mai mult și mai profund ca Ilarion Ciobanu!” – Titus Popovici

 

Secvența 4. În care facem o vizită pe Șantierul Național Bumbești-Livezeni

Calea ferată Bumbești – Livezeni impresionează și azi, la 70 de ani de la inaugurare. 35 de poduri ori viaducte ce se înlănțuie pe 31 de kilometri, cu 39 de tuneluri sau ziduri de sprijin! Lucrarea e gata în 1948, dar e nevoie de modernizarea ei mulți ani după. ”Nu știu cum a fost prin alte părți dar nouă, celor din port, activiștii județeni n-au trebuit să ne vorbească prea mult. Ideea că urma să muncim la construcția unei căi ferate în munți a fost mai mult decât destul”, avea să spună, peste ani, Ilarion Ciobanu.

Vagonete, perforatoare, durere, tot dichisul. Apoi, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, ”Claris” se bagă șofer pe basculantă la Canalul Dunăre Marea Neagră...

Iurie Darie, Ilarion Ciobanu (zâmbind) și Amza Pellea, pe coperta revistei ”Cinema”

 

Secvența 5. Din care pricepem că a dat la I.A.T.C., a luat, apoi a fugit. Spre film

În 1958, un prieten îi spune că are talent de actor. Mai mult împins de la spate, dă examen la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Intră. Simte că se plictisește, vrea să joace. E 1960. Citește ceva cu coperți la schimb la restaurantul ”Mon Jardin”, plin de farmecul epocii. E nițeluș amețit când se găsește cu regizorul Vladimir Popescu-Dorneanu. Mircea Drăgan turnează ”Setea”, Popescu-Dorneanu crede că Ilarion Ciobanu e perfect pentru un personaj secundar, Ezechil. ”Haide, tată, acasă!”, îi spune. Să-l tragă spre somn, să nu fie obosit de dimineață, când e zi de filmare. Ajung la Buftea. Scenaristul Titus Popovici îl zărește când Soarele se pregătea să iasă din bârlog: ”Ia bărbieriți-l pe ăsta!” Briciul trece în răspăr. ”Iacătă-l și pe Mitru Moț!”, spune Popovici. ”Claris” tocmai a primit rolul principal. Doamne, alături de cine joacă: George Calboreanu, Sandu Sticlaru, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Ion Besoiu! Fuge de la facultate, o abandonează, se concentrează pe ”Setea”. Rol epocal la nici 30 de ani. Din acest moment, se vorbește despre actorul Ilarion Ciobanu. Vor urma peste 65 de filme.

 

Secvența 6. Gerula, comisarul comunist, cârmaciul Gherasim, Traian Brad

Deși a ajucat tot ceea ce s-a putut, Ilarion Ciobanu a rămas un actor straniu și misterios. ”O singură dată l-am văzut debordând de fericire, atunci când, în timpul filmărilor la <<Pruncul, petrolul și ardelenii>> s-a născut fiul lui, Ioachim”, spunea Tania Filip. S-a dedicat, aproape exclusiv, celei de-a șaptea arte. A urcat și pe scenă, la teatru, dar extrem de puțin. Și-a făcut, singur, cascadoriile. Era complex. A jucat în ”Mihai Viteazul”, în ”Cu mâinile curate”, în ”Nemuritorii” ori ”Pentru patrie”.  A fost Traian Brad, adreleanul care se duce în America ”ca să aibă de unde învăța ăsta micu oarece meserie”, a urlat de a cutremurat munții, în rolul lui Gerula, ”O să ne batem, o să le arătăm barbarilor cine suntem!”, s-a hlizit în fața revolverelor, ”Dacă-i așa, atunci trăiască comuniștii” ori a tras de cârma goeletei ”Speranța”, în ”Toate pânzele sus!” ”Era un om citit. Vorbea foarte mult pe teme literare cu antrenorii de rugby. Un băiat extraordinar, un tip valabil și un bun coleg”, spune Vasile Ciuglea.

 

Filmele în care Ilarion Ciobanu a jucat au rulat și peste graniță. ”Ultimul cartuș“ (1973), varianta în slovenă

 

Secvența 7. În care aflăm cum era viața la restaurantul ”Podgoria” din București

Ilarion Ciobanu a fost și un tip de viață. Poveștile cu și despre el sunt nenumărate. Unele s-au transformat în legende. ”Claris” obișnuia să mai iasă cu ”Bică” la o șuetă, la restaurant, la ”Podgoria”. ”Bică” i se spunea lui Sebastian Papaiani. Lume bună, pe ”Magheru”, colț cu ”Tache Ionescu”. Uneori, rămâneau fără bani. Nu plecau acasă. Activau planul ”B”. O luau la pas către Piața Unirii. Unul pe o parte, celălalt, pe alta. Lumea-i oprea pe stradă, le cerea autografe. ”Și, ce mai faceți, ce mai ziceți?” Răspunsul venea imediat: ”Uite, n-o să-ți vină să crezi! Mi s-a întâmplat ceva ciudat, am plecat de acasă fără niciun ban și trebuie să mă întâlnesc cu cineva!” Puteai să-l refuzi pe Ilarion Ciobanu? Puteai să-l refuzi pe Sebastian Papaiani? Tu, ca muritor? Săreau să-i ajute. Care cu cinci lei, care cu zece. Nu acceptau mai mult. Sus, în față, la Magazinul ”Unirii”, se găseau, schimbau trotuarele, făceau rocada. Apoi, cu bani de buzunar, se reașezau la masa lor de la ”Podgoria”...

 

Secvența 8. Ne despărțim de personajul principal. Care pleacă să se odihnească pe valurile Mării Negre

După 1989, Ilarion Ciobanu a trăit retras. Doar șase filme. Când ziariștii îl căutau, la telefon, le răspundea, de fiecare dată, fin: ”Drăguță, lasă-mă să mă gândesc o săptămână și sună-mă după aia, să te refuz atunci!” S-a stins într-un septembrie, acum 11 ani. Ultima dorință a fost să se întoarcă la Marea cea Neagră, atât de dragă inimii sale. Cenușa lui Gherasim, iscusitul cârmaci de pe ”Speranța”, plutește, și azi, pe valuri...

Cel mai nou articol

Sorry, there are errors on the page: