Drepți! Elena, Regina Mamă, va repauza lângă Mihai

Cea mai discretă și elegantă dintre reginele României, Elena, mama suveranului decedat în 2017, se va întoarce, la mai bine de 70 de ani de la a sa plecare, acasă. Astfel, ultima dorință a ultimul rege se va îndeplini

Elena a fost prima dintre fetele venite în familia regelui Constantin I al Greciei și a reginei Sofia de Prusia. 2 mai 1896, fu, atunci, la Atena, o zi caldă, cu mult soare. Pe linie paternă, cea mică descindea din țarina Ecaterina cea Mare. Matern, din Victoria a Marii Britanii. Ceva mai interesant nu putea exista: două dintre cele mai mari caractere ale acestei Lumi se intersectau, undeva, cu al său destin.

Alexandru, fratele, se tot chinuia, în engleză, s-o strige ”sister”. Nu-i ieșea deloc, așa că Elena de Grecia și Danemarca s-a ales cu apelativul ”Sitta”. Mergea la Tatoi, la Palatul de vară, naviga în Corfu, pitoreasca insulă. Educațiunea pe care o primește e severă: Miss Nichols, guvernanta, are un caiet întreg plin de reguli stricte. Deprinde, de la opt ani, engleza, la Școlile din Seaford ori Eastbourne. E o copilă zglobie: practică gimnastica, suie pe bicicletă, caii o ascultă. Adolescenta Elena e înaltă, zveltă, iar umorul, ceva ce nu o va părăsi nici în cele mai grele momente, se lipește de dânsa.

Regina Elena, ținându-l în brațe pe micuțul Mihai. Ultimii. Ultima suverană ce nu se odihnește, încă, pe pământ românesc, și ultimul suveran...

Dar vremurile nu-s numai lapte și miere.

La 1910, regele George I, bunicul patern, abdică. Vin războaiele din 1912-1913. La doar 17 ani, devotată patriei sale, Elena merge pe front, în calitate de infirmieră. Alianțele se fac și se desfac. La 24 de ani a fost, deja, de două ori în exil...

Se găsește cu Carol al II-lea, tocmai desprins de legătura cu Zizi Lambrino. Marea Ducesă Maria Alexandrovna, bunica lui Carol și mama Reginei Maria, lasă o notă: ”Dacă pe Carol l-ar interesa fermecătoarea Sitta, ar fi un adevărat noroc, dar nu trebuie să îndrăznim prea mult”. Constantin Argetoianu, politicianul, nu e atât de pastelat: ”Debarcat în Europa, prințul s-a oprit la Lucerna să facă o vizită Familiei Regale Grecești – vizită pusă la cale de Regina Maria, cu scop de vedere, căci fetele Regelui Tino (n.r. – apelativul regelui Constantin I) era una mai frumoasă ca alta și așa de bine crescute și așa de bine înrudite cu toate casele domnitoare. Stătut cum era, Carol s-a aruncat pe Elena și după trei zile a <<carambolat-o>>”.

Cei doi se logodesc la 12 ianuarie 1921, la Lausanne, pe pământ helvet. Se căsătoresc la Atena, pe 10 martie, cu 80 de invitați și două case regale. Regina Maria știe că al ei Carol este un nesăbuit, iar Elena, mult prea fină pentru ale sale plăceri. ”...dragoste și fidelitate...mulți își promit unul altuia aceasta – fie ca ei să o păstreze cât mai mult pot, aceasta este ruga mea...”                                                     

Colonel-onorific al Regimentului 9 Roșiori

Cuplul trage la Cotroceni, la Palat. Regina Maria le dă apartamentul. Cu umor, Elena îl descrie drept ”o scară cu trei camere”. Dar nu cere mai mult. Îl naște, la Foișor, pe viitorul Rege Mihai, la 25 octombrie 1921. Peste numai doi ani, al său soț se leagă, pasional, de Elena Lupescu.                                                

O fotografie-document. La stânga, Regina Maria. În centru, micuțul Mihai. Dreapta, Regina Mamă, Elena. Imagine remasterizată

Nefericită, dar discretă din fire, adevărata Elena nu spune nimic. Se interiorizează, se ocupă de educațiunea principelul Mihai. Bucălatul deprinde engleza, româna, suie pe ponei, conduce, de la șase anișori, o mașinuță. Doamna pune bazele unui proiect medical, vorbește cu cei de la Crucea Roșie din Paris, susține Biserica, participă la toate paradele militare, în calitate de colonel-onorific al Regimentului 9 Roșiori.

Carol își ia lumea în cap și fuge cu cealaltă Elena. Semnează că renunță la toate drepturile de succesor la tron. La 4 ianuarie 1924, Parlamentul îl proclamă pe Mihai drept moștenitor de drept. Regina Mamă petrece multă vreme la căpătâiul muribundului Ferdinand. Suveranul iubea umorul său, inteligența vie. Se stinge la 18 iulie 1927. Mihai devine, atunci, la vârsta la care se merge la școală, Rege al României. Din străinătate, Carol îi expediază Elenei trei scrisori, prin care îi cere divorțul. Țara arde, iar acesta se joacă de-a despărțirile...Regina Mamă e crescută altfel, pentru ea, noțiunea de familie e sacră. Nu acceptă, dar, la 21 iunie 1928, Curtea Supremă desface căsătoria pe motiv de ”nepotrivire”.

Se refugiază în amenajarea grădinilor Palatului Regal de la Mamaia, primit de la Regina Maria. Merge în provincie, inaugurează clinici, încurajează cultura locală, pune bazele unui concurs anual de hipism la care participă. E, mereu, alături de micul rege. Adună un capital imens de simpatie. Apropiații o întreabă de ce nu-l folosește împotriva fostului soț. Le răspunde cu un singur cuvânt: ”Niciodată!”

Dar Carolică nu-i statornic nici măcar aici. Hop, la 8 iunie 1930, se întoarce! Elena asistă, neputincioasă, la acapararea treptată a lui Mihai. Știe că anturajul îl strică, știe că dascălii impuși nu-s, întotdeauna, de cea mai bună calitate. Dar e prea elegantă, prea pacifistă pentru războaie ce nu-și au rostul. Se retrage din viața publică. La Sinaia, la Mamaia. Carol îi cere să părăsească România. ”Sitta” e dusă pe străzi pustii, noaptea, spre gară. E 1932, un cordon lung, de polițiști veghează, pe peron, pe cea care, cu 11 ani în urmă, venise să devină Regina României. E 23.00 când se urcă în Orient Expres. ”Când mi-am luat rămas bun de la Nicoleanu, ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a sărutat mâna, dr glasul i s-a frânt când mi-a zis: <<Aceasta este cea mai dificilă sarcină din viața mea! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Veți fi întotdeauna a noastră!>>”

Ajunge la Londra, apoi la Florența. Aici descoperă un impresionant palat ridicat în perioada Renașterii. Îl cumpără și îl botează ”Vila Sparta”, în amintirea momentelor de neuitat petrecute în Grecia natală...”Era o casă extraordinar de bine ținută, ca la călugărițe. Totul strălucitor, frumos”, scrie Tutu Georgescu.

Opt ani, până în 1940, suferă după Mihai, pentru că permisiunea ca cel mic să petreacă 60 de zile alături de mama sa e încălcată constant. Se refugiază în biserici, în biblioteci, în muzee. Devine bună vorbitoare de italiană, alături de germană, franceză, greacă și română.

3 ianuarie 1948: ultima zi pe teritoriul României

Pe 6 septembrie 1940, Carol al II-lea are, din nou, bagajele făcute. Pleacă, alături de Elena Lupescu, la Paris, o destinație temporară. Ambasadorul SUA la Berlin, vechi prieten, o anunță de veste abdicării ex-regelui, ex-soț. Mareșalul Ion Antonescu, cel care o stima de pe vremea Regimentului 9 Roșiori, o recheamă în țară: la 13 septembrie 1940 i se face primirea oficială la București. România intră în război. Dispune transformarea unei aripi a Palatului Regal în spital, pe care îl coordonează cap-coadă. Actul de la 23 august 1944 o găsește la Sinaia. Urmează o perioadă extrem de dificilă: fuge, da, acesta este termenul, fuge, alături de Mihai, pe ruta Brașov – Târgu Jiu – Bumbești Jiu, unde locuiesc, icognito, în satul Dobrița, după ce bombardamentele germane distrug total Casa Nouă, locul în care viețuiau. La 2 martie 1945, guvernul Petru Groza este instaurat. La 30 decembrie 1947, depășit de ceea ce se petrece, Mihai își pune semnătura pe actul de abdicare. La 3 ianuarie 1948, Elena, Regina Mamă, părăsea, pentru totdeauna, România. Comuniștii vorbeau de trenuri întregi, pline de valori. Imaginile video arată 12 valize.

Una dintre ultimele imagini cu Regina Elena și Regele Mihai, înainte ca aceștia să părăsească România

La Florența, preț de trei decenii, Elena vrea să uite de tot. Este alături de scriitori, de poeți, de bijutieri, de arhitecți horticoli. Martha Bibescu spune că deși a trecut printre atâtea greutăți, ”rămâne prezentabilă, înaltă, brunetă, cu un farmec discret și o fire plăcută, care continua să-i atragă pe cei din jur”.

Dar constrângerile materiale bat la ușă. Nu mai poate sta la ”Vila Sparta”, cheltuielile-s prea mari. Renunță la locuința sa de suflet și se mută la Lausanne, în 1980. Se stinge, aproape singură, la 86 de ani, la 28 noiembrie 1982.

Regele Mihai, fiul său, revine în țară. La a sa plecare, lasă cu limbă de moarte că vrea să se odihnească alături de a sa mamă, la Curtea de Argeș. La început de septembrie 2019, la mai bine de 70 de ani de când Elena a fost obligată să părăsească, definitiv, țara pe care a iubit-o enorm, Casa Regală anunță că ultima dorință a ultimului suveran va fi îndeplinită: osemintele Reginei Mamă vor fi repatriate! Astfel, ea va repauza, un termen pe care-l folosea des pe finalul vieții, alături de cel pe care vremurile n-au lăsat-o să-l iubească mai mult. Vremurile și Carol al II-lea.

Regina, în 1970, în curtea ”Vilei Sparta”, din Florența