Descoperirea Americii

Cum a rămas, fără premiul de 10.000 de marafeți, descoperitorul Americii: ”Hombre, ce pământ nou? Îl văzusem cu trei ore înaintea ta!”

Pe 12 octombrie 1492, la ora două dimineața, într-o zi de vineri, marinarul Rodrigo de Triana, aflat la bordul navei ”Pinta”, începe să țipe: ”Pământ, pâmânt!”, anunțând aflarea unui nou continent. Cristofor Columb îl ”sare”, însă, de la faimoasa recompensă

Trecuseră mai bine de 30 de zile de când don Cristofor Columb, Amiralul, îi tot ducea cu zăhărelul. De fapt, ar fi fost bine să-i amăgească pe cei 90 de lupi de mare cu așa ceva, dar el o făcea cu niște pește sărat, biscuiți râncezi și câteva căni de apă, cea din urmă prinzând, pe zi ce trece, un gust tot mai ciudat.

Din Puerto de Palos, Spania, plecaseră trei nave spre cucerirea de noi teritorii. Cristofor Columb se afla la bordul celei mai mari, ”Santa Maria”, frații Pinzon aveau grijă de ”Pinta” și de ”Niña”. Săltaseră ancorele pe 3 august 1492 și, conform promisiunilor, în maximum 30 de zile noile insulițe ar fi trebuit să se ițească la linia orizontului.

Dar nimic! Nimic!

                 Don Cristobal Colon, imortalizat de Sebastiano del Piombo, pictor renascentist, apropiat de Michelangelo

Lăsaseră o lună de zile în urmă, se strânseseră cinci săptămâni. Ioc mirodenii, ioc aur, ioc paradis! Oamenii erau supărați, își pierduseră încrederea. Marinari bătrâni, știau că pentru a da de pământ trebuie să zărească niște păsări, însă acestea se încăpățânau să apară...

O vestă de piele și un cufăr cu bani

Don Columb, Amiralul, simțise că e groasă. Dăduse poruncă spre cele trei bărci, să se afle că cel ce va vedea, primul, țărmurile, va primi o vestă din piele, din a sa parte, și 10.000 de maravendis, ca dar de la Regii Catolici, Fernando de Aragon și Isabela de Casilla, cei care sponsorizaseră aventura.

Rupseseră și fila din calendar cu 11 octombrie. Nervii întinși la maximum păreau să se rupă când, pe 12 octombrie 1492, la ora 2 dimineața, într-o vineri, un glas sparse liniștea nopții: “Tierra, tierra! Pământ, pământ!”

Columb a plecat de patru ori spre Americi, în perioada 1492 - 1502​

Era vocea lui Rodrigo de Triana, aflat sus, sus de tot, pe catargul “Pintei”. Zărise o luminiță, pesemne un foc. Ca să nu i se pară o nălucă, așteptase, nițeluș, confimarea: pământ sută la sută!

Să tragem, olecuță, aer și să zăbovim puțin asupra…descoperitorului Americii, la propriu.

Juan Rodriguez Bermejo venise pe istă lume pe la 1469, prin apropiere de Sevilla. Cei de prin casă se îndeletniceau cu olăritul, dar lui nu-i plăcea. Plecase pe mare, își zisese Rodrigo de Triana, apoi ieșise pe ocean. Când Columb prinse a da de veste că are nevoie de marinari, el, fire aventurieră, spusese “prezent”. Ajunsese pe “Pinta”, intrase de cart cu doar câteva ore înainte de…descoperire! Urcase în post și…

Să aruncăm un ochi pe jurnalul de bord al navei lui Columb, ținut de fratele Bartolome de las Casas, un călugăr dominican: “Și pentru că nava Pinta era mai rapidă, și naviga în fața celei a Amiralului (n.r. – “Santa Maria”), de pe ea s-a văzut, prima oară, pământul. Un marinar numit Rodrigo de Triana”…

A refuzat să mai navigheze cu Columb, a trecut la Magellan

Ochise arhipelagul Bahamasului, în Marea Caraibilor. Dăduseră peste Guanahani, pe care Columb o botezase San Salvador. 

Apoi, Rodrigo se prezentase în fața lui don Cristofor. “Să vorbim, puțin, Amirale, și despre recompensă: cei 10.000 de maravendis promiși!” Dar Columb i-o retezase: “Pe la 11 noaptea, înainte să merg la culcare, am zărit niște luminițe. Apoi, peste trei ore, ai venit și tu. Deci promisiunea se anulează! Uite, ia vesta asta de piele și umblă sănătos!”

Rodrigo de Triana, descoperitorul, de facto, al noilor teritorii, a rămas cu buza umflată​

La întoarcerea pe Bătrânul Continent, Cristofor Columb a primit toate onorurile. Rodrigo a fost uitat. A refuzat să mai navigheze alături de Amiral, dar n-a abandonat marea. Unii spun că ar fi ajuns în echipajul lui Fernando Magellan, primul om care a înconjurat, pe apă, Lumea. S-ar fi stins pe la 1526, în Moluce, ori pe la 1535, în Magreb, Africa. De la el a ajuns în limba română noțiunea de “marafeți”, adică ceva bani…