Cum s-a ”evaporat” Cloșca cu puii de aur. ”S-a furat Tesaurul!”

În noiembrie 1875, cea mai importantă colecție din lume, ”Tezaurul de la Pietroasa”, 19 kilograme de aur, argint și pietre prețioase, dispare, într-o noapte cu viscol și cu zăpadă. Un fiu de preot, Dumitru Pantazescu-Popescu, reușește o acțiune demnă de ”Mission Impossible”. Mare parte este recuperată, dar unele piese fuseseră mutilate ori topite. Hoțul scapă, de câteva ori, din arestuire. Finalmente, va fi împușcat de către santinele

Tezaurul de la Pietroasa (Cloșca cu puii de aur) a fost descoperit în 1837, în Pietroasele, județul Buzău, undeva pe Valea Urgoaia, sub platoul denumit atuci Via Ardelenilor, sub un piemont de viță de vie, de către țăranii lemnari Ion Lemnaru și de către socrul său, Stan Avram

Pe 20 noiembrie 1875, un lucrător stradal, care vântura cu mătura zăpada în centrul Bucureștilor, găsește, pe jos, o bucată de metal interesant lucrată. Trec câteva ore, apoi vocile copiilor care vând ziare se aud parcă mai răgușite ca niciodată: ”Mareleeeee furt!”, ”Mareleeeer furt!”, ”Hoții la Museu!”, ”S-a furaaat Tesaurul!”. Întreaga urbe intră în alertă. ”Cloșca cu puii de aur”, Tezaurul de la Pietroasa, cea mai faimoasă colecție din lume la acel moment, a dispărut!!!

Dimitrie Pantazescu-Popescu, fiul preotului Pantazi din Titu, trecuse pe la Seminarul din București, de unde fusese izgonit pentru rea purtare. Tip de statură mijlocie, ochi căprui, uscățiv, fără barbă sau mustăți, frunte dezvoltată, avea, pe atunci, 21 de ani, practicase gimnastica și voise, de multe ori, să se înscrie, ca acrobat, la marile circuri ce treceau pe aici. Din 1871, era un obișnuit al Parchetului, arestuit de mai multe ori pentru furturi ori mici găinării, deși peste tot se nota că dispunea de o educațiune aleasă.

În noapte de 19 spre 20 noiembrie 1875, a intrat în Biblioteca Senatului, amplasată deasupra camerei unde se găsea tezaurul, pe locul Universității de astăzi. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor. Pantazescu începu operațiunea când viscolul se întețise, pentru a fi ”acoperit” de zgomot. Cu un sfredel, a pornit a tăia dușumeaua din partea dreaptă a mesei din mijlocul bibliotecii, făcând, apoi, cu un fierăstrău, o gaură atât de mare încât să poată intra o umbrelă deschisă. Din cauză că vântul șuiera cu putere, santinela nu aude cum cad bucățile de tencuială. Deschise, apoi, umbrela, iar tot ceea ce pica, cădea în ea! S-a pregătit de coborâre, exact ca-n filmele cu Tom Cruise, punând un par de-a curmezișul găurii, de care legase o frânghie. S-a lăsat, ușor, pentru că antrenamentele de gimnast i-o permiteau, în dreapta galantarului cu exponate din mijlocul camerei cu antichități bisericești și alte obiecte prețioase. Aici se găsea Tezaurul de la Pietroasa, aproape 19 kilograme de aur, argint și alte pietre superbe, descoperit în Postul Paștelui din 1837, de doi pietrari, Ion Lemnaru și socrul său, Stan Avram. Fusese maltratat, piesele mari sparte cu barosul, chinuit cu cherpedinele, ascuns prin podurile caselor, topit pentru a fi vândut. La momentul acela, până la deschiderea încăperilor lui Tutankhamon, din 1922, era cel mai important tezaur din lume și mersese, deja, la marile expozițiuni.

Pantazescu scoate un diamant și taie geamurile, când își dă seama că-s prea multe piese și prea grele. Citise despre acestea, dar nu le reținuse exact numărul și doar le apreciase dimensiunile, ”ochiometric”. Așa că-și dă pantalonii jos, face două noduri imense la tiv, umple fiecare crac și-l leagă de baza frânghiei, pentru ca aceasta să stea perfect întinsă. Urcă în sala de deasupra, trage ”sacul” cu comoara și așa, în chiloți, deși afară fulguiește, dispare!

Ușile Bibliotecii Senatului rămân neatinse, la fel și ferestrele mari, cele dinspre drum, ferecate cu obloane strașnice din lemn, vopsite în galben-închis. Nimeni n-a văzut nimic, nimeni n-a simțit nimic! Cea mai prețioasă colecție din istoria noastră... s-a evaporat!

Cap de listă în ”Condica Pungașilor”

Prefectul Capitalei, N. Slăvescu, face, imediat, anunțul. Spune că din fondurile Ministrului Cultelor se oferă 5.000 de lei celui care ajută la prinderea hoțului. Poliția începe să-i urmărească pe toși cei cu ”rele purtări”, aflați în faimoasa ”Condică a Pungașilor”, unde Pantazescu era cap de listă, bănuit că ”a realizat un furtișag de o audacie (n.a. – îndrăzneală) nemaipomenită, care proba pe atâta pervertire, pe câtă inteligență și sânge rece”. Un agent descoperă asupra sa una dintre cheile cu care ”lucrase” la descuiatul Bibliotecii. Restul se petrece repede. Recunoaște că a intrat acolo pe la ora 18 și a plecat cu prada după trei și jumătate nopatea. Acasă, la parcheziție, sunt găsite mare parte dintre obiecte (ascunse în cutia de rezonanță a unui pian!!!), precum și cele furate de la doctorul Vlădescu. Lipsesc, însă, o brățară cu o inscripție gotică, precum și un sfert dintr-o tavă, pe care hoțul spune că le aruncase în zăpadă, pentru că-l încurcau la mers. Iar se face un anunț, iar se promit 1.000 de lei. Impactul produs asupra populației de regăsirea tezaurului este unul imens, oamenii vin în curtea Poliției Capitalei pentru a afla noi detalii.

”Aflăm cu cea mai mare satisfacție că Tezaurul de la Pietroasa, furat prin efracțiunea tavanului Universității, s-au regăsit. Întâmplarea unei perchisițiuni la un individ bănuit că ar fi furat niște obiecte a făcut să se descopere podoaba Museului nostru național. Culpabilul, se zice, a mărturisit faptul și a restituit Cloșca cu puii, dimpreună cu celelalte vase de preț ce sustrăsese într-un mod așa de audacios. Ela au fost imediat depuse spre păstrare la Casa de Consemnațiuni”.

Ziarul ”Alegătorul liber” din 24 noiembrie 1875, rubrica ”Ultima oră”

Aproape imediat urmează articolul cu titlul ”Evasiunea” (n.a. – cu sensul de evadare). Pantazescu-Popescu a profitat de vigilența paznicului și a evadat, în noaptea de 24 spre 25 noiembrie din arestul Prefecturii Capitalei. Apar tot felul de varinate, puțin credibile: a fugit prin gemurile toaletei, dar acestea erau prea mici; a sustras cheile și a ieșit, civilizat, pe ușă; a avut un complice, și nu unul oarecare. Nefiind de găsit, s-a presupus că Pantazescu a fost împușcat, pentru a nu divulga numele celui care-l plătise să ”execute” faimosul furt.

”Evasiunea”, materialul din ”Alegătorul liber” unde se vorbește despre fuga tâlharului

Dar hoțul e aflat în noaptea de 26 spre 27 noiembrie într-un bordel din București, cu 50 de galbeni asupra sa. E dus direct la Închisoarea Văcărești.

Trece ceva vreme și, pe 12 ianuarie 1876, apare articolul cu titlul ”Descoperirea restului din Tezaurul de la Pietroasa” în ”Curierul Bucureștilor”. Acesta fusese găsit la Costache Constantinescu, un argintar mărunt. Din păcate, colanul a fost grav mutilat, prin tăiere, iar un fragment destul de mare, din tavă, fusese topit în creuzet.

Pe 7 mai 1876, Tribunalul Ilfov, prin Secția Civilă-Corecțională, îl condamnă pe Pantazescu la șase ani de închisoare și la șapte de interdicție, în timp ce Costache Constantinescu primește un an...

Autorul celui mai tare furt de până atunci încearcă să evadeze aproape non-stop. Ajunge infirm, în urma multiplelor sărituri de pe la geamurile pușcăriilor. Ultima încercare e cu prilejul inaugurării închisorii de invalizi Cozia. Se deghizează, dă să iasă pe poartă, dar e recunoscut de către santinele și împușcat, de la 40 de pași. Se lasă cu anchetă, directorul penitenciarului și șeful gardienilor de acolo sunt suspendați din funcții. 

În 1884, Tezaurul este salvat din incendiul de la Universitate. În 1917, pe fondul Primului Război Mondial, pleacă spre Moscova. Mai multe cereri de restituire sunt ignorate, până în 1956, când rușii sunt de acord să-l înapoieze. O delegație din care fac marte Mihai Ralea ori Tudor Arghezi merge până acolo și ambalează obiectele. Urmează o expoziie imensă, la Muzeul de Artă, unde colecția este arătată publicului larg, pe 23 august 1956. Din 1971, este adăpostit de Muzeul Național de Istorie al României.