Aurelian Andreescu: ”Niciodată, nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Doar ce beau!”

Considerat, de mulți, cea mai bună voce masculină din istoria muzicii noastre, ”Ale” a suferit, toată viața, din două motive: că nu a putut avea urmași și că nu a fost apreciat la adevărata sa valoare. Fără a avea studii muzicale, umplea săli și era extrem de iubit de public, dar și de către colegii instrumentiși, care știau că la el nu există ”duble”. Pentru a-și învinge tracul, obișnuia să consume un păhărel, poate două, obicei ce avea să se transforme în viciu. În urma unei come hepatice, primește interdicția de a sta în soare, dar în vara lui 1986 merge pe Litoral, pentru a fi alături de cea de-a doua sa soție și de fiul adoptat, hotărâre ce se va dovedi a fi fatidică...

”Era o prezență tonică, mereu pus pe glume, optimist, plin de viață, un admirabil prieten”, spunea Aura Urziceanu, alături de care a cântat în dese rânduri

N-a avut studii de specialitate. N-a mers pe canto, pe exerciții pentru voce, pe nimic. Dacă e să ne gândim la al său ”kilometru zero”, totul a pornit de la o glumă. ”Eram cu niște pieteni la restaurantul <<Pescăruș>>, ne amuzam cântând cu orchestra”, povestea Aurelian Andreescu, cel născut într-un mai 1942. Acolo se găsea și Gabriel ”Gabi” Mezei, chitarist și clarinetist de jazz, ”cel mai bun acompaniator de stil clasic, având un ritm riguros, precis, ce degajează un puternic swing”, acum îl creionau specialiștii. Mezei, care e membru al orchestrei ”Electrecord” condusă de Teodor Cosama, îl ”miroase” imediat. ”Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat, a doua zi, la <<Electrecord>>. Am pășit cu dreptul. Din clipa aceea, viața mea s-a împletit cu muzica ușoară, definitiv și irevocabil. Așa se schimbă destinul omului în nici 24 de ore”, povestea Andreescu pentru ”Flacăra”, în iunie 1986.

Pentru că e timid, la început îi este foarte greu. ”Mare emotiv. Da, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus și necazuri, dar și bucurii. Nu știu dacă se poate numi moștenire, însă părinții mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut în tot cartierul, mai ales prin colinde. Cum am copilărit în jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat, niciodată, târcoale. Niciodată nu m-am visat la operetă. Cântatul nu mă preocupa”, adăuga Aurelian.

Unii spun că a debutat în muzică relativ târziu, comparativ cu alte nume mari, plecate la drum de la vârste fragede. În februarie 1963, Consiliul Muzicii din Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă decide ca în vară să aibă loc Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia. Debutul lui Aurelian Andreescu.

https://www.youtube.com/watch?v=OnLxY_hr5iU

Începe cu ”În tot ce e mai frumos pe lume”, a lui Elly Roman. Piesa prinde. Ajunge cu ea pe la Izvorul Mureșului, începe să fie din ce în ce mai cunoscut și mai apreciat. Intră la Facultatea de Arhitectură, trage piesă după piesă. Conform modei din acea vreme, e văzut și auzit fie în cluburile de lux ale Bucureștiului, fie pe Litoral.

Are o voce curată, neamplificată forțat. În 1965, este angajat la Teatrul ”Constantin Tănase”. În 1968 obține premiul al III-lea la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot. Începe să sufere că nu este apreciat. Tot atunci se căsătorește cu Ana Ciumetti. Vrea să aibă urmași, dar medicii îl anunță că este steril, marea dramă a vieții sale. Merge, alături de Aura Urziceanu și de Mihaela Mihai, la Knokke, în Belgia, de unde se întorc în bagaje cu o Cupă a Europei, dar nimeni nu-i așteaptă la aeroport.

Începe să fie interzis la televizor, chiar dacă se află în perioada sa de glorie, pentru că poartă perciuni și păr lung, înfățișare ce contravenea normelor impuse de regim. Frustrările acestea îl macină: e iubit de către instrumentiști, de inginerii de sunet, nu trage ”duble”, nu e nevoie de reluăr, dar publicul larg nu-l poate admira? Începe să bea. Acasă, lucrurile nu stau cum trebuie, Ana e măcinată de gelozie. Se despart. ”Ale”, cum era alintat, devine un tip din ce în ce mai retras. În 1973, reprezintă România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia ”Alerg printre stele”, apoi deschide concertul inegalabilului Johnny Hallyday. Scoate, la ”Electrecord”, ”Succese internaționale”.

”Aurelian avea capacitatea unică de a imprima oricărei melodii harul său, de aceea orice cânta el era hit sau devenea hit. A fost de neînlocuit”.

Mihai Constantinescu

Se căsătorește cu Mariella Anne Dumitru, în 1978. ”Era un bărbat timid și introvertit”, declara, peste ani, soția, balerină la teatrul ”Constantin Tănase”. Dorința vieții lui este aceea de a avea un urmaș, așa că-l adoptă pe Mirel, care are doi ani, de la o casă de copii, unde fusese abandonat. Nu se ascunde, recunoaște că pentru a-și învinge emoțiile și tracul, ”trage”, înainte de spectacole, câte un pahar sau două. Ulterior, acest mic ”artificiu” se transformă în viciu. Sunt triste, dar faimoase vorbele sale: ”Localul era necruțător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Doar ce beau!”.

https://www.youtube.com/watch?v=8n4dv-pksyk

”Tu ești primăvara mea”, ”Oameni”, ”Dorul” ori ”Copacul” sunt adevărate capodopere. Sănătatea-i din ce în ce mai șubredă. Duce cu el o hepatită, netratată, din copilărie. În 1985, pe fondul consumului de alcool, dar și al frământărilor interioare, Aurelian Andreescu face o comă hepatică. Medicul care-l salvează atunci de la operație, generalul Șuteu, îi spune că nu mai are voie pe litoral și îi interzice expunerea la soare.

”Avea un salariu mai mic decât al mașinistului care trăgea cortina și care avea 20 de ani vechime. Aurelian era vedetă, dar nu avea această vechime. Nu exista o erarhie a valorilor. Era un om care umplea sala și, cu toate astea, nu era respectat. S-a simțit frustrat întotdeauna”, povestea Mariella. Mihaela Mihai rămâne în Franța, Aura Urziceanu, în Canada. El e singurul care se întoarce, de fiecare dată, însă, în loc să fie apreciat, are parte de tot felul de opreliști. I se spune că, uneori, vestimentația sa este extravagantă! Când adună 25 de ani de carieră, Teatrul de Revistă îi refuză concertul aniversar, iar la ”Electrecord” rămâne doar cu un LP, cei din 1973.

În vara lui 1986, soția trebuie să plece, cu teatrul, la mare. ”L-am luat și pe băiat cu mine”, povestea soția ultimele sale zile. ”Nu m-a ascultat și a venit după noi la mare. Se simțea foarte rău. Seara, m-am dus la spectacol, dar el năa rămas în casă, a mers să cânte la un restaurant”.

https://www.youtube.com/watch?v=2fqZ1em5SXY

Cântă la Eforie Nord. ”Niște nenorociți, așa ziși-admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Petre Geambașu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seară la Spitalul Județean Constanța”, rememora Cornel Constantiniu, nașul de botez al unicului său fiu. Versiunea soției diferă puțin, dar, în mare, faptele sunt aceleași. ”Când m-am întors de la spectacol, l-am găsit în cameră. Era întins în pat. M-am dus la baie, să spăl ceva. A venit după mine. Imediat a făcut hemoragie. Știam că e ultima, fusesem avertizată. Ne-am dus de urgență la spitalul din Contanța. Medicii n-au mai putut se stiface nimic. Ajută-mă, nu vreau să mor! Acestea au fost ultimele sale cuvinte”, povestea Mariella.

Era 22 iulie 1986, iar glasul celui considerat, de mulți, cea mai importantă voce masculină a muzicii noastre, nu mai cânta. ”Copacul” se stinsese la 44 de ani.

În 1990, văduvei lui Andreescu îi decedează fratele. Un an mai târziu, decide să plece în Canada. Se căsătorea cu un saxofonist care cântase și cu Aurelian. Se stingea în 2013, la 60 de ani, după ce fusese depistată cu un cancer la plămîni.

”Aurelian Andreescu a fost, probabil, cel mai viguros interpret pe care l-a avut muzica românească din timpul său, și nu numai. Cânta pentru satisfacția sa. Avea vocea tremolată, viguroasă, încânta publicul, pe care l-a iubit și rescpectat totdeauna. Era echilibrat și avea sufletul nobil”, trăgea cortina Temistocle Popa.