Acțiunea ”Autobuzul”, atentatul terorist din 23 August. Nicolae Ceaușescu: ”Să fie lichidați, apoi raportați!”

În 1981, de sărbătoarea Întoarcerii Armelor, trei tineri români cu antecedente penale sau fără serviciu - Andrei Drăgănescu, Viorel Butincu și Mircea Emil Muntean – sunt autorii unui atenta terorist în care iau peste 40 de ostatici dintr-un autobuz, cu intenția de a încerca să treacă granița. Sunt amatori, cum ciudată e și intervenția forțelor de ordine. Se trage haotic – atacatorii au spart rastelul cu muniție al unui post de Miliție – vorbim de șase morți și 12 răniți. Ceaușescu află târziu, după terminarea tradiționalei parade de 23 August. Dă ordin ca cei trei să fie lichidați, lucru ce se și petrece.

După 1989, procesul este reluat. Cei aflați, atunci, la comandă, persoane importante din angrenajul structurilor comuniste de Securitate, divizii Antitero și Miliție, sunt pedepsiți cu ani grei de pușcărie, apoi eliberați. Mai mult, primesc distincții din partea președintelui Traian Băsescu...

 

Așa arăta autobuzul, în urma intervenției din 23 August 1981

 

23 August 1981 trebuia să fie o zi ca oricare aniversare a Întoarcerii Armelor. Mici, bere, demonstrații, discursuri, nu neapărat în această ordine. Dar Republica Socialistă România e cutremurată de o veste plecată, mai întâi, din birourile Securității, ajunsă, apoi printre muritori, din gură în gură: un atac pornit de trei teroriști pusese pe jar două județe învecinate, Hunedoara și Timiș!!! În noaptea precedentă, postul de Miliție din Comuna Pui fusese spart și dispăruseră trei pistoale-mitralieră cu pat rabatabil, trei pistoale calibru 7,65, șase încărcătoare de pistol-mitralieră pline, șase de pistol, baionete, cuțite, o busolă, multe cartușe!!! Informația ajunge, imediat, la Timișoara și la București. Cei trei indivizi care jefuiseră fuseseră văzuți urcându-se într-un autobuz de culoare galbenă, o ”rată”, pe ruta Hațeg-Hunedoara-Orăștie, dar, la Călan, sub amenințare, șoferul Relu Cornea fusese nevoit să schimbe ruta, cârmind în direcția Deva-Făget-Lugoj-Timișoara.

Pornise la drum Acțiunea ”Autobuzul”, atentatul terorist din regimul lui Nicolae Ceaușescu, din 23 august 1981!!!

Viorel Butnicu avea 32 de ani. Locuia în Hunedoara. De meserie zidar, ieșise, de o lună de zile, din penitenciarul Barcea Mare. 16 condamnări la activ. În pușcărie, aflase despre o anume Carmen Petriu ajunsă, și ea, după gratii, pentru niște nimicuri. Concubinul acesteia era Emil Muntean, 23 de ani, hunedorean. Provenea dintr-o familie bună, intrase la ”Medicină”, la Timișoara, dar fusese exmatriculat. Cei trei încep să discute depre o posibilă evadare peste graniță. Butincu le arată 800.000 de lei (echivalentul, în acea perioadă, a... zece autoturisme ”Dacia”!!!), le spune că trebuie să ajungă la Timișoara și, de aici, momind vameșii, ”peste”. În ecuație apare și Drăgănescu. Andrei Drăgănescu, 29 de ani. Din Comuna Pui, județul Hunedoara. Căsători, un copil, cu... 26 de condamnări la activ. El urma să fie ”liderul” grupului.

Încep problemele. Drăgănescu e cam nervos, se precipită. A adus cu el soția și copilul, mai sunt Butnicu, Muntean și amanta, Carmen. Se ceartă rău. Ajung la Timișoara, dar situația e tensionată, Andrei scoate un cuțit de vânătoare cu care umblă la el non-stop. Pentru a nu da de bănuit, stabilesc să se reîntoarcă la Hunedoara, să tragă aer, să reia planul. Sunt de acord, cu toții, să spargă rasteul unui post de Miliție.

Pe 23 august, la orele 09.35, cei din trupele speciale ”Arta” sunt informați că urmează să participe la o acțiune specială: jaf ”urât”, deturnare și luare de ostatici!!!

Cei trei vor să ajungă la Timișoara, unde e aeroport. Sunt anunțați de cele petrecute George Homoștean, ministrul de Interne de la acea dată, precum și Tudor Postelnicu, șeful Departamentului Securității Statului. Ștefan Blaga, comandantul USLA, trebuie să se pregătească, rapid: ”Autobuzul de Călan-Deva a fost capturat de teroriști și se află în apropiere de Lugoj. Teroriștii înarmați solicită ca în locul numit Pădurea Verde să se pregătească un elicopter și 30.000$, în caz contrar urmând ca pasagerii să fie lichidați”. Pentru a nu fi deranjat de la paradă, Nicolae Ceaușescu e informat abia pe la 12. Urlă și îi trimite, pe toți, la Timișoara!

 

”Predați-vă! Sunteți îndercuiți!” vs ”Nimeni să nu miște, autobuzul acesta merge la Roma!”

La 11.25 autobuzul plin ochi intră, cu viteză redusă, în dispozitivul ambuscadei, dar nu oprește. Se aud focuri de armă dinspre vehiculul ticsit cu oameni. Se trage pe gurile de aerisire, la intimidare. Colonelul Teodorescu, șeful dispozitivului, țipă în portavoce: ”Predați-vă, sunteți încercuiți!”. Nimic. Drăgănescu contraatacă: ”Vă împușcăm!” Autobuzul rulează. Teodorescu dă ordin să se tragă în plan vertical. Șeful teroriștilor înțelege că singura posibilitate de a scăpa e de a-și negocia trecerea graniței. Are cu el vreo 40 de oameni, bătrâni și copii. Cere un elicopter de la Crucea Roșie și 30.000 de dolari americani. Apoi ordonă șoferului, pe la 13.30, să pornească și să spargă barajul. Vehiculul blindat e îndepărat și aruncat în șanț. Se trage în cauciucuri, în autobuz situația e tensionată. Drăgănescu ripostează... în ce apucă. Prima victimă e șoferul... Fără conducător, mașina cea mare o ia razna, se oprește într-un copac. Geamurile se sparg, fuge fiecare unde apucă, sub tirul gloanțelor. Drăgănescu e rănit și dezarmat de către cei de lângă el. Butincu și Muntean fug prin lanul de floarea soarelui. Sunt prinși după nici 50 de metri.

Imaginile sunt de coșmar: răniții sunt urcați în mașini și duși spre spitale. Șase morți și 12 suflete cu plăgi deschise. Sânge mult...

Angela Andrioni s-a retras la Densuș, locul uneia dintre cele mai vechi biserici din România. ”Am plecat dis de dimineață, pe la 5.30, până la Hațeg, cu omul meu și cu copilul”. Oamenii se cunosc pe ruta asta, cei trei tineri par suspecți. ”Aveau numai un geamantan. Au început să scoată armele de acolo, să tragă prin aerisitoare. Ziceau că n-au treabă cu noi, că vor doar să plece din România”. Bărbatul său i-a fost ucis în autobuz. Când a văzut asta, a zbierat ”Băga-s-ar dracu în voi!” și a sărit pe Drăgănescu. Un terorist a împușcat-o pe la spate. A reușit să-l dezarmeze pe capul bandei, moment în care soldații au aruncat cu o sticlă din care a început să iasă fum. ”Când l-am văzut pe nenoricit, am vrut să-l iau de gât, dar cei din armată nu m-au lăsat”. Acțiunea s-a încheiat.

Petru Dăncescu avea, pe atunci, 24 de ani. Căsătorit, cu un copil de 11 luni, iar soția îl anunțase că e gravidă din nou. Electrician la Centrala Telefonică a Uzinelor ”Victoria”, din orașul Călan. Își aduce aminte că în momentul în care cei trei au scos armele, au spus: ”Nimeni să nu miște, autobuzul acesta merge la Roma!”. Au găsit un milițian, pe care l-au folosit drept scut uman. ”Modul în care a fost coordonată acțiunea a fost la fel de prost ca planurile celor trei fugari. Am auzit cum unul dintre cei puși să negocieze striga către teroriști că la o singură comandă va da ordin să se arunce în aer autobuzul dacă nu se predă. Noi, oamenii de acolo, nici nu contam”, mai spune Dăncescu. A fost grav rănit în ploaia de gloanțe ce avea să urmeze. ”Șansa mea a fost că ne aflam aproape de Timișoara, altfel muream. Am ajuns în comă, după ce am fost lovit de patru cartușe, în picioare, în antebraț și în bazin”. După operațiile suferite, soția sa a fost lăsată doar câteva secunde să-l privească, așa, ca de adio. ”Dar s-a petrecut un miracol! Mi-am revenit din comă! Acum trăiesc cu un glonte în corp, medicii mi-au spus că nu-l pot scoate, intervenția ar fi prea riscantă”...

Mircea Chirilă, unul dintre cei care a participat la acțiune, sune că forțele de ordine au acționat total neprofesionist. ”S-a încercat ceva ferm și rigid, dar n-a ieșit așa! Mulți ani după glumeam între noi că am scăpat cu bine din primul și ultimul atac terorist din istoria RSR”.

Ceaușescu se afla la Snagov. A fost informat despre desfășurarea evenimentelor, apoi a încheiat: ”Teroriștii să fie lichidați fizic, să dispară!”

Ordinul e clar, dar cum se duce la îndepinire? Se stabilește că cea mai bună variantă e ”fuga de sub escortă”. Adică scoși din închisoare, plimbați nițel și... Dar ”planul” trebuie să funcționeze numai pentru Butincu și Muntean, pentru că Drăgănescu, grav rănit, nu se poate deplasa. Constantin Tecșan, locțiitorul șefului Serviciului Antiterorist și Antideturnare de la Aeroportul Otopeni, e întrebat dacă are un om care să-l ajute. Așa apare Iulian Laza, plutonier adjutant, fost șef al arestului Miliției Timișoara. Aude, scurt: ”Din ordinul comandantului suprem, ăștia trebuie împușcați!”

 

Postelnicu a fost unul dintre cei care au coordonat acțiunea de lichidare a teroriștilor, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Era condamnat după Revoluție, dar eliberat

 

Sunt suiți într-un ARO, se pleacă spre reconstituire. ”Vezi, ce am făcut noi și numai din cauza ta s-ar putea să ne coste mult, poate chiar viața!”, spune unul dintre teroriști către celălalt. Nu vom insista asupra momentelor ce au urmat. Laza și Tecșan i-au lichidat pe cei doi, cu sânge rece. Peste ani, la redeschiderea anchetei, cea din 1993, aveau să dea vina unul pe celălalt: cine a tras primul, din ce poziție, câte cartușe... Aveau să primească, atunci, în 1981, niște foi albe: ”Teroriștii au bătut în geam, ca să oprim... Nevoi fiziologice... S-au dat jos...Au vrut să fugă de sub escortă”... Rezumatul... ”Reușita” acțiunii e sărbătorită cu câteva păhărele de țuică...

Medicul legist nu vrea să confirme mascarada, dar, sub amenințare, o face. Cadavrele celor doi sunt duse la Cimitirul Călugăreni, din Deva. Sunt înmormântați fără să se lase nicio urmă asupra locului.

A mai rămas Drăgănescu.

Sub pretextul administrării unor calmante, doctorul Gornic e de acord să-i bage în venă apă și aer, decesul urmând a surveni prin embolie. Dar ”penicilina” nu-și face efectul. Deja se aud voci cu ”ăla nu vrea să moară!” Gornic e din ce în ce mai agitat, până într-o clipă când iese din salon și zice: ”Deținutul s-a spânzurat!” Nici aici nu are rost să insistăm. Drăgănescu este dus la Cimitirul Săracilor din Timișoara. Ca și în cazul celorlalți, nu se lasă nicio urmă. După ”înmormântare”, Postelnicu este anunțat despre succesul operațiunii.

Aici ar trebui să punem punct poveștii. Unica acțiune teroristă pusă la cale de cetățeni români în timpul regimului Ceaușescu se încheiase. Dar nu e așa! Inițial, în Dosarul nr. 292/B/1981 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru toți cei implicați. Însă în ianuarie 1993, acesta a fost redeschis, fiind analizat mai bine de nouă ani!!! Cele 1.500 de pagini abundă de declarații contradictorii. Postelnicu și Homoștean au primit 18 ani de închisoare, pedeapsă redusă, apoi, la jumătate. Alți militari implicați atunci s-au ales cu 16 ani... Tecșan decedase. Plutonierul Laza s-a apărat, afirmând că ordinele se execută, nu se discută. La recurs, condamnările au fost diminuate, stabilindu-se că Drăgănescu a murit ”din cauza asfixierii prin spânzurare și nu prin strangulare”...

 

  • 1984, 4 decembrie – Asasinarea viceconululului Ambasadei Iordaniei Azmi Al-Mufti la București de către un iordanian de origine palestiniană. Singura dată cînd structurile specializate nu au știut de atentat înainte ca acesta să se materializeze
  • 1985, 26 mai – Atentatul cu bombă de la Grozăvești, pus la cale de adepți ai ”Frăției Musulmane”, ce viza studenții sirieni din București. Doi ofițeri USLA au decedat la neutralizare

 

Și astăzi, la patru decenii de atunci, semnele de întrebare supraviețuiesc. Postelnicu s-a stins în 2017. După Revoluție fusese acuzat de genocid. George Homoștean a fost arestat în Dosarul ”Acțiunea Autobuzul” pe 26 ianuarie 1993 și eliberat, prin amnistiere, pe 15 aprilie 1994. În 2010, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Ulterior, aflându-se de bubele pe care le avea, a fost semnat un decret de retragere a decorației...

Surse: ”Adevărul”, ”Jurnalul Națio

Cel mai nou articol

Sorry, there are errors on the page: